Hepatita virala B este o infectie a ficatului. Aceasta poate evolua in boli grave si este cauzata de un virus de tip ADN (VHB), care este transmis prin sange, produse derivate din sange sau alte fluide corporale care provin de la persoane infectate.

In faza acuta, hepatita virala B genereaza simptome usoare iar de cele mai multe ori nu genereaza niciun simptom, fiind catalogata drept o boala “tacuta”, afectarea ficatului putand fi evidentiata accidental in urma efectuarii unor teste functionale hepatice de rutina din sange. Cu toate acestea unele persoane infectate prezinta simptome similare cu cele ale gripei:

1. Slabiciune fizica exagerata
2. Febra usoara
3. Cefalee
4. Lipsa poftei de mancare, greata, varsaturi
5. Disconfort constant in partea dreapta a abdomenului, sub coaste
6. Diaree sau constipatie
7. Dureri musculare sau articulare
8. Eruptii pe piele
9. Icter (ingalbenirea pielii si a ochilor)

In faza acuta inflamatia ficatului evolueaza rapid si dureaza o perioada scurta de timp, de cele mai multe ori aparand o vindecare totala in cateva luni. in aproximativ 6 luni o mare parte dintre cei infectati cu virusul hepatic B se vindeca, iar sistemul imunitar dezvolta anticorpi care ii vor proteja de o noua infectare cu VHB pentru tot restul vietii. Doar o mica parte din cei afectati (in special persoane in varsta) pot prezenta simptome care sa mai persiste in timp si dupa vindecare cateva luni sau, in unele cazuri, cativa ani.

In faza cronica, inflamatia ficatului se permanentizeaza (cronicizeaza) si netratata evolueaza catre insuficienta hepatica, ciroza hepatica sau chiar cancer hepatic. Cu cat cantitatea de VHB din organism este mai mare, cu atat riscul de evolutie catre ciroza hepatica sau cancer hepatic este mai mare, iar procentul celor care vor deceda de ciroza hepatica sau cancer hepatic in acest caz este cuprins intre 15 – 20%. Riscul de cronicizare a infectiei depinde in mare masura si de varsta la care a fost contactata infectia. Cel mai mare risc de cronicizare il prezinta nou-nascutii infectati la nastere si copiii cu varste de pana la 5 ani.

Riscul mai mare de evolutie catre ciroza hepatica il au pacientii care poarta un anumit tip de antigen VHB, cu varste mai mari de 40 ani si care au valori foarte mari ale testelor enzimelor hepatice. Riscul mai mare de evolutie catre cancer hepatic il au pacientii de sex masculin, cu varste de peste 40 ani, care au avut in familie cazuri de cancer hepatic, care sufera deja de ciroza hepatica si care sunt de asemenea infectati si cu virusul hepatic C.

Ereditatea, ceva care trece de la parinte la copil, este adesea un indicator primar al problemelor viitoare de sanatate. De exemplu, daca un parinte biologic sau un bunic a fost afectat de boala hepatica, copiii si nepotii acelei persoane pot fi afectati si de aceasta afectiune. in cazul bolii hepatice, studiile arata ca individul poate fi predispus la obezitate sau alcoolism sau poate fi nascut cu niveluri scazute de enzime hepatice, care sunt implicate in metabolismul grasimilor si alcoolului.

Daca sunteti predispus genetic la boli hepatice grase sau alte tipuri de probleme hepatice, este deosebit de important sa fiti proactivi in ceea ce priveste mentinerea sanatatii. Reduceti sau eliminati consumul de alcool si evitati consumul excesiv de acetaminofen (ex.: paracetamol), deoarece poate provoca leziuni hepatice. Mancati alimente sanatoase si echilibrate, care limiteaza zaharul, sarea si grasimea si asigurati-va ca mancati o multime de fructe si legume proaspete.

Virusul hepatic B are o perioada de incubatie de 45 – 160 de zile, iar de obicei simptomele apar intre 30 si 180 de zile de la incubarea virusului in organism, insa jumatate din persoanele infectate cu acest virus nu prezinta niciun simptom.